Vin în tabără din clasa a III-a. Am început cu tabăra pentru copii. Mi-au plăcut şi taberele de până acum, însă aceasta cel mai mult. A fost cumva diferită de celelalte: programele au fost mai bune, etc. Cel mai mult mi-a plăcut ultima zi de tabără. Mâncarea a fost gustoasă, mi-au plăcut jocurile din grup, adică totul a fost mai bine. Programul meu preferat a fost timpul liber. Atunci puteai face ce vrei. Ne puteam scălda, juca cu mingea sau participa la activităţi de lucru manual. Cel mai rău a fost, când ne-am scăldat în pârâu şi „s-a urcat” pe mine un şarpe. M-am speriat foarte tare, dar din fericire nu mi-a făcut nimic. Cu alte cuvinte, toată tabăra a fost o aventură palpitantă.
Eszter, 13 ani, Odorheiu Secuiesc

Tabăra pentru copii
26-31 iulie 2010, Bucin

Când i-am rugat să dea un nume camerei în care vor sta, cei patru băieţi au numit-o „gangsteri”. Cei doi băieţi mai mari, de 12 ani, cresc la orfelinat, camaradul lor, de doar 10 ani, duce o viaţă independentă, demnă de invidiat şi de un adult, şi tot cu ei stă băieţelul cu handicap, care îi înnebuneşte pe ceilalţi cu râsul lui permanent. Ei sunt gengsterii, care au învăţat că trebuie să lupte pentru ceea ce li se cuvine, chiar cu preţul intimidării altora. Peste câteva ore îl văd plângând pe unul dintre ei: „Eu n-am primit nimic în dar de la îngeraşul meu.” (Un joc în care fiecare participant este îngeraşul unui alt participant, îl are în grijă şi îi face mici cadouri acestuia.) Mi se face milă de el, pe ascuns îi pun nişte dulciuri în desagă. Mai târziu îl văd bucurându-se de ceea ce a primit. Da, acesta nu mai e un gangster, e un copil adevărat.

După acestea am curajul să întreb la culcare, încheind basmul de noapte-bună: cui să-i dau un pupic? Rămân surprinsă de entuziasmul lor, toţi vor primii, nici măcar nu le e indiferent, cine primeşte primul pupicul. Trec pe rând pe la paturile lor, şi am impresia că au sosit în sfârşit în locul unde pot fi copii. Chiar dacă este doar pe o săptămână.
Bori, voluntar