Este exemplul clasic al castelelor renascentiste, având la bază un plan pătrat cu patru bastioane, răspândite în tot Ardealul încă din secolul al XVI-lea. Castelul a fost extins în epoca barocă (după 1725), însă şi-a păstrat în continuare caracterul renascentist.

Ca dimensiune este un castel de mărime mică, având dispuse pe două nivele câte treisprezece camere de diferite proporţii.

Se presupune că István Radák este cel care a construit, la începutul secolului al XVII-lea, castelul cu bază de pătrat, fortificat cu patru bastioane în formă rotundă. Potrivit altor surse însă, castelul ar fi fost construit de vestitul comandant de oşti curuţ Pekri Lőrinc, în timpul domniei lui Mihály Apafi I. Mai plauzibilă este prima teorie, iar Lőrinc Pekri a locuit probabil şi el în castel.

Tot aici a locuit Kata Szidónia Petrőczy, poetă din secolul al XVII-lea.

Singurul asalt la care a fost supus datează de pe vremea războiului de independenţă condus de Rákóczi Ferenc II, când în martie 1709 a fost asediat de trupele habsburgice. Castelul, abandonat de Lőrinc Pekri, a fost ocupat, incendiat şi ruinat. Mai târziu însă, baronul Radák Ádám a reconstruit clădirea.

Ultimul proprietar care a şi locuit în castel a fost contesa Ilona Teleki. Ea a primit castelul drept cadou de logodnă de la tatăl ei, în 1918. Ea a fost nevoită să se refugieze peste graniţă, la intrarea trupelor ruse în ţară, în 1944.

După naţionalizarea din 1945 – deoarece s-a dovedit a fi prea mic şi prea izolat pentru a găzdui o instituţie mai mare - castelul a fost folosit de comunitatea locală, a servit drept grădiniţă, casă de cultură, birou de CAP, până când clădirea nu necesita multe lucrări de întreţinere. De la mijlocul anilor 1960 ea este în paragină, ajungând să se distrugă tot mai mult, mai ales în ultimii ani.

După 1990 – când clădirea a rămas teoretic fără proprietar – inundaţiile au provocat daune semnificative atât la nivelul acoperişului cât şi asupra pereţilor. Din cauza daunelor acoperişului şi din lipsa canalizării, prejudiciile la nivelul structurii construcţiei s-au înmulţit rapid. Cea mai gravă stricăciune o reprezintă putrezirea unui tavan de lemn acoperit adineauri cu stuc, şi dispariţia frescelor de sub tencuială. S-a distrus 80% din tavanul de la etaj, pictat în stil baroc şi clasicist, s-a lăsat bolta de la parter, iar crăpăturile pereţilor s-au lărgit.

Moştenitorul actual, fiica contesei Ilona Teleki, baronesa Maria Konredscheim trăieşte în Franţa. Conform noii legi a retrocedărilor a devenit posibilă şi a fost revendicată clădirea respectiv imobilele din jurul ei. Între Fundaţia Bonus Pastor şi moştenitoarea din Franţa a fost semnată o convenţie potrivit căreia moştenitorul va dona, după retrocedarea totală, întreaga proprietate fundaţiei.

Între 1990 şi 2001 fundaţia a refăcut acoperişul castelului, împiedicând astfel distrugerea clădirii pe viitor. A efectuat cercetări privind picturile pereţilor, şi săpături în pivniţă. Pe pereţii de la etaj, sub tencuială, s-au descoperit picturi valoroase din secolul XVIII-XIX. Deocamdată s-a reuşit conservarea picturilor de pe peretele vestic al sălii mari. Dintr-o pivniţă astupată a castelului au fost scoase resturile de ceramică ale unui şemineu deosebit de valoros.

Un articol relevant: Castelul din Ozd